Washington Post a facut un experiment foarte interesant prin care a dorit sa afle daca adevarata valoare este recunoscuta indiferent de mediu. Pe scurt, lui Joshua Bell, unul dintre cei mai talentati si mai faimosi muzicieni contemporani i-a fost propus sa cante incognito intr-o statie de metrou din Wahington, ca un “streeter”. In felul acesta se va cauta un raspuns la dilema daca frumusetea este absoluta – a reusit experimentul, omul este recunoscut si ovationat – sau este relativa – multimea trece fara sa-l observe.
Recunosc ca am citit intr-o oarecare diagonala articolul, este lung iar ora tarzie.. dar am prins concluzia. Un articol superb despre frumusete, relativitate si filosofie. “Context matters.” Cititi si voi, este chiar interesant!
Later edit: Gene Weingarten spune povestea articolului sau.
Foarte lung articolul… N-am avut rabdare chiar pana la sfarsit, recunosc, dar mi-a placut mult ideea. Imi aminteste de cantaretii de la metrou de la Universitate. Nu cred sa ma fi oprit vreodata in mod evident sa ascult, dar tot timpul m-am oprit in asteptarea trenului in asa fel incat sa aud foarte bine cantecul. Sunt dependenta de muzica. Dar cand cineva canta la metrou imi scot intotdeauna castile. Si uneori le dau si bani.
Am preferatul meu – un tip brunet, cu parul mai lung, poarta tot timpul sapca si canta si la chitara. Foarte bun! O fi celebru?